13-15… ianuarie (iunie)
Eu eram mic în 1990. 13-15 iunie. Vedeam la televizor imagini cu Bucureștiul în flăcări. Golani ce distrugeau orașul. Oameni răi cărora legea nu le mai putea face nimic căci deveniseră mult prea răi. Apoi bucurie generală la Focșani că au venit minerii și ne-au izbăvit de rușinea din inima capitalei proaspetei țări eliberate din ghearele comunismului. Mama lor de nenorociți! Au vrut dom’le să-l schimbe pe mult prea popularul Iliescu cu 92% (sau cât dracu’ o fi avut). Aproape că era adulat ca şi defunctul „mult prea iubitul nostru conducător” de dinainte.
Apoi, vreo doi ani după toată această nenorocire, au mai rămas doar niște conflicte de pahar despre mineriade și golani, despre „bâlbâitul” nostru Rege sau despre cum Rațiu vrea să ne vândă englezilor. Tata și cu o parte din clanul lui să se ia la bătaie la o pomană cu vărul lor monarhist. După episodul cu pricina s-a concluzionat că Adi ăla, era nebun și că trebuia evitat. Asta până l-au dat jos pe Roman (tot minerii) și au plantat o eminență cenușie, unul Stolojan, ce s-a dovedit un om de mare încredere pentru Ilici și gașca sa. După aia s-a cam potolit lumea. Am primit cu drag o conducere cu 64% Iliescu și de restu’ FDSN + PRM + „alții” și ne-au liniștit de tot… nici musca n-a m-ai clintit cât a stat Văcăroiu prim-ministru. Liniște că se fură organizat și să nu deranjăm oamenii! Cam așa am perceput eu 1992-1996.
Între timp s-au modificat convingerile alor mei. Nu că eu aș fi fost de alte păreri atunci dar eram prea mic iar cică, legal, până la 18 ani nu ai discernământ. Fratele meu mai a dracu’ a trecut la militantism și subversiune. PNȚ-ist. Lipitor de afișe. Încasator de bătaie de la „milițeni”. Beneficiar din când în când de școli de vară pentru viitoarea generație de politicieni. Deci treaba s-a nuanțat. Deja clanul începea să-l ia în serios pe Daniel, vărul mamei, care student la arhitectură în 1990, a scăpat eroic cu fuga de mineri. Deja povestea lui începea să pună semne serioase de întrebare nu să nască doar remarci de genul: „da’ ce dracu’ te mânca în cur să te bagi și tu în seamă cu golanii ăia?”. Iar când am ajuns la București, la pregătire și apoi la facultate, am început să aud povești autentice de la oameni cu degete sfărâmate de mineri în arhitectură că aveau și ei predare și-i apucase noaptea pe acolo. Cam urât.
Apoi, 1996. Izbăvirea de Iliescu! Am băut o noapte întreagă pe străzi și am străbătut de câteva ori centrul și Regia. Bucurie mare! După care un şi mai mare fâs… Anii cei mai grei de după revoluție. Asta până când tot tata Ilici ne-a salvat în 2000 de „extremistul” Vadim care era „gata, gata” să pună mâna pe țară și s-o dea înapoi rușilor. Drept urmare, nou devenit democratul, Iliescu ne-a arătat calea democrației adevărate. Coposu și Rațiu erau morți. Regele nu mai reprezenta o amenințare așa că a începu să se dea chiar prieten cu acesta. Un căcat. Doar că țara, ajutată și de contextul internațional, a început s-o ia încet în sus. E singurul merit pe care îl are Bombonel… mă scuzați, tovarășul Năstase.
Ieri seară am dat și eu drumul la televizor după ce rezistasem două zile la rând asaltului de telefoane de la tata. Și nu din convingeri „intelectuale” ci pur și simplu că am avut diverse treburi casnice, copil, cumnat, musafiri etc. Iar la TV jale! „Bucureștiul în flăcări”, „Galeriile ultras asaltează centrul Bucureștiului”, „Bucureștiul paralizat!”… săriți băi! Dau turcii! Fugiți măi!… Ardea un tomberon de plastic. Și o tonetă. Niște unii cu fața acoperită ca cei din IRA sau Al FATAH aruncau cu bolovani în jandarmi. Alții stăteau frumos la Universitate și păreau nemulțumiți de legea sănătății, de taxa auto și în general de „mult iubitul de către popor”, Băsescu și al său mic biped de guvernare.
M-am simțit mândru că sunt român. În 1989 românii au ieșit pentru un ungur iar în 2012 ies pentru un arab. Foarte frumos. Dacă aveam vreo spaimă că a murit democrația, n-o mai am. Ar trebui mai des să se întâmple așa ceva. Și nu organizat. Bine, băieții cu ochi albaștri erau la datorie să pornească scandalul. Căci trebuie să fie discreditați protestatarii. Ceaușescu a avut în stradă huligani, Iliescu golani iar Băsescu are niște ultrași. Dar una peste alta au fost și protestatari. Deci nu ne-au închis gura.
N-o să se întâmple mai nimic. Nu cred că or să pice miniștri căci i-a costat cam mult locul și nu și-au amortizat investiția. Nu cred că Băse’ va avea vreo reacție notabilă ci eventual ne va dojeni pentru a nu știu câta oară că nu susținem interesul național etc. Dar am făcut și noi gât! (mă rog, alții au făcut, eu n-am avut tupeu). Nu mai este posibilă o nouă revoluție. Nici nu cred că este nevoie. Suntem un stat democratic, e drept, în formare. Dar trebuie și stradă din când în când că de antene, realități sau „la Be 1” ne-am cam săturat. Am avut greci anul trecut, am avut franțuji (maghrebieni) acum 2 ani la Paris, acum 4 decenii au fost englezii (caraibieni) din Notting Hill și tot așa. Este normal să mai tragi câte un semnal de alarmă. E și ăsta un drept câștigat: să protestăm pe stradă… căci de aia au murit oameni la Revoluție. Chiar și ultrașii au dreptul ăsta.
PS: Dar vorba lu’ Mihaiu, tocmai de asta nu ies românii în stradă, căci acum 22 de ani unii au fost împușcați și s-a întipărit în mentalul colectiv că e periculos să faci treaba asta. Adică poți să mori… Prin asta se impune statul. Prin puterea aplicată preventiv sau coercitiv.
Scuze că a trebuit să mă reapuc să scriu din cauza asta… Aş fi vrut să nu mai fiu serios.
Ma gandeam ca o sa te arda la degetele sa comentezi
Da eu am o singura intrebare asa, de la distanta, de sub palmier de unde urmaresc eu cu interes flacarile de la universitate… de ce doar 500 de oameni? E chiar asa stramtorat USL-ul, n-a reusit sa plateasca mai mult, ca si la ultimul film (ceva italienesc, tot despre miscari de strada) de s-a turnat in politehica au fost 1000 de figuranti, si din ce am auzit le-a dat 45 de lei/zi si 2 sandwich-uri… 
Ca sa comentez si eu binevoitor, ca aveau nishte moace aia de la universitate de zilele astea… ca mi-am adus aminte de refrenul ala … “dupa blocuri suntem noi care te facem pe tine” 
In rest, eu in 90 chiar am fost la universitate, si chiar erau studenti acolo, nu ultrasi 
daca ai fost in piata universitatii in 90 ma asteptam sa intelegi mai bine
din cei doar 500 pe care i-ai vazut tu acolo jumatate sunt din cei ca tine care au fost si in 90
tine cont ca au trecut 20 de ani si ca si tine au mai imbatranit de aia par a fi niste mosi
de asemenea presiunea strazii e un reglaj natural si obligatoriu al societatii
si vezi ca aseara s-au schimbat radical lucrurile: au fost cca 5000 de oameni si pasnici
iar amestecul USL-ului in povestea asta e cel putin fortata si nu din alta cauza decat impotenta
cat despre moacele celor din piata, asa era si in 90 la tvr aratau doar moace ca cele de acum, niste golani care trebuie spulberati
@mihai Da nu stiu cum a fost aseara… Eu nici nu sunt in tara, la tv nu ma mai uit de mai bine de aproape 2 ani, iar stirile le citesc in general de pe agentii din afara, DW, BBC, RFI si CNN. Ce pot sa iti mai zic interesant e ca de ex bursele interantionale au reactionat invers fata de protestele de la bucuresti, considerand ca miscarile de strada sunt artificiale, si actiunile romanesti au crescut
. Din afara se vede altfel…
Putea să-i aducă și Moș Crăciun. Bine că au ieșit. Bine că sunt și ultrași și golani dar sunt și oameni normali. Și are toată lumea voie să strige ce vrea. Asta-i frumos în democrație: nu sunt toți de acord, nu sunt toți la fel. Dacă tu crezi că Băsescu este un apărător al democrației și al drepturilor omului, ești liber să faci asta cum și eu sunt liber să-l înjur cum am prilejul.
Și Viktor Orban a fost ales de unguri, și Jörg Haider a fost ales de austrieci ca să nu mai zicem de Hitler… chiar și Iliescu a fost ales de români iar apoi sluga lui mai nărăvașă, Băse, a îngenunchiat sluga mai puțin nărăvașă, Stolo, și a ieșit apoi președinte. Doar că toată lumea are dreptul să își schimbe convingerile cu timpul. Nu înțeleg de ce nu poți accepta faptul că lumea nu-l mai înghite deși l-a votat. (eu personal am alergat pe la aeroport ca să votez cu pașaportul căci nu aveam buletin, ca nu cumva să iasă Bombonel… doar că azi nu îl mai pot suferi)
@ Norbert
Știi ce-i frumos în democrație? Că va cădea la un moment dat și ăsta, cum nu mai înseamnă azi nimic nici Constantinescu, nici Iliescu… Dar e normal să ne mai lase să și urlăm. Și să incendiem și mașini. Eu sau tu nu avem porniri de astea dar alții le au și asta-i viața… Onanie intelectuală că vezi Doamne asta-i legea, e vrăjeală stricată. Așa-i la demonstrație, mai dăm și cu un molotov, că doar n-au venit să-i dea flori „mult iubitului conducător” ci să-i zică de mamă, de fete, de amanta blondă și de FMI și mama lor de îmbuibați!
Iar dacă tot ești pro-nemți, îți mai aduci aminte de neo-nazi de la Rostock prin 91-92 ??? I-au aruncat pe emigranți de la balcon, au dat foc la căminele de azilanți, astea-s crime nu cos de plastic în flăcări sau o tonetă de ziare arsă și stinsă cu un extintor de mână… Dar așa-s nemții, fac totul cu simț de răspundere nu ca noi douăjde milogi de se autointitulează „ultras”
Salut, Mircea. Long time, no see:) Am dat de tine absolut intamplator, probabil pentru ca avem niste prieteni comuni pe FB. SI FB stie tot. Am tot citit postarile tale, dar ultima m-a facut sa retraiesc tineretile (mint, si aia cu primele casete cumparate, ascultate si ras-ascultate de dupa ’89). Din Focsani, si apoi din Bucuresti. Mai intai, impresia din ’90: vai, ce golani sunt in Piata Universitatii. Apoi, discutiile cu varul meu din Bucuresti si “iluminarea”. Apoi facultatea si victoria lui Contstantinescu. Ce delir, ce strigate din toti plamanii pe strazi. A fost singura data cand am sperat si am avut asteptari de la un presedinte. Singura data cand am votat cu impresia ca nu votez raul cel mai mic, fir-ar el a dracului de rau. Cristina (fosta Chiprian)