Muzica inteligenței noastre

Viteza. Am mai scris despre asta dar despre alte aspecte ale sale. Eu unul consider că această obsesie a omului pentru viteză, cel puțin în ultima sută de ani, a dat naștere unor lucruri nemaipomenite.

Azi de dimineață, spre rușinea mea, am dormit mai mult decât era cazul. Drept urmare m-am întâmplat pe lângă aeroport în jur de 10:30. Și… spectacol! Un avion de antrenament, cu reacție, cu un singur motor, dădea reprezentații. Fenomenal. Niște acrobații incredibile la niște viteze subsonice, dar oricum mari. Și totul se întâmpla la o altitudine mică, cred că în anumite momente era la maxim 50 de metri. Poate mă înșel, dar era jos tare.

Dansul mașinii de pe cer era una dar zgomotul era fabulos. Drept urmare mi-am făcut de treabă și mi-am pus motorină la o benzinărie. Am stat dup-aia ca un copil să admir acele grațioase tonouri și loopinguri. Fabulos melanjul dintre viteză, mișcare și zgomot. De câte ori își îndrepta motorul către mine era iadul pe pământ! Dar era bestial! Ceva ce natura n-a fost în stare decât prin intermediul omului. Zgomotul acela brusca aerul la fiecare secundă cu o violență de nedescris.

Mi-am adus aminte de Formula 1 la Montmeló, Barcelona, acum doi ani. În prima zi, vinerea, erau antrenamente libere. Cam de la un kilometru și ceva se auzeau maşinile cum făceau teste. Până am ajuns noi, pe jos, de la gară, mașinile de F1 s-au retras. Am urmărit cu fascinație Porsche Cup, BMW Cup, și alți copii ce se-nvârteau ca nebunii pe acolo. Frumos dar nu știam ce ne așteapta… IADUL!!!

După pauza cu de-ăștia mici au revenit cei din F1. Zgomotul era fioros! Nu mai aveai organ care să nu-ți vibreze în tine. Cred că și surd daca-i fi fost tot aia era. Groaznic! Oricum mi-am epuizat stocul de cuvinte pentru a descrie senzația aceea. Dar, încă odată, combinația dintre viteză, mișcare și zgomot era terifiantă. Ceva de nedescris. Vă puteți imagina un drum de munte parcurs cu medie de 200 km/h? Timp de o oră jumate! Cât talent și inginerie pentru a se înscrie perfect în curbă, cât dezmăț tehnologic ca să demareze de la 200 la 300 în câțiva metri! Iar când schimbau vitezele asfaltul se crăpa sub ei, iar noi nu mai aveam de mult timpane. Bestial!

Ați zburat cu un avion de linie, cred, marea majoritate. Acele păsări albe și înțesate de oameni ne-au apropiat lumea. Am zburat în câteva ore peste jumătate de glob. Și am putut gusta din atmosfera unor locuri ce ar fi rămas captive doar în televizor sau în reviste. Și zburăm cu 900 la oră! Cam asta este viteza de croazieră a unui avion de linie. Cel mai repede am zburat cu un 737/800 cu 985 la oră! Nu simțeam nimic, era ca-n celelalte zboruri, doar cifrele din monitor mă bucurau. În rest, motoarele!

Și aceste mașini, avioanele, sunt actori desăvârșiți ai spectacolului inteligenței umane. Sunt minuni ale creației noastre. Un 747 vă va impresiona oricând, mai ales când decolează. Am doi prieteni care au zburat cu A380. Alții încă mai povestesc, prin cărți și reviste, cum se zbura cu bijuteria numită Concorde.

Iar zgomotul motoarelor este muzica acestui spectacol! Deci, cât ne-or mai lăsa să le folosim, bucurați-vă de muzica lor!